Ceea ce a început în Germania printr-o simplă boicotare a prăvăliilor evreieşti, s-a sfârşit cu camerele de gazare de la Auschwitz, în încercarea lui Adolf Hitler şi a naziştilor de a eradica totalmente populaţiua de evrei din Europa. Propaganda lui Hitler se bazase pe blamarea repetată a evreilor pentru înfrângerea Germaniei în războiul anilor 1914-1918 şi găsise în ei pricina subdezvolătrii economice a ţării. În plus, potrivit teoriei rasei ariene pure, evreii reprezentau un material uman impur, inferior, care se impuneau la nivel mondial nu prin performanţele lor fizice, ci prin viclenie şi elaborarea diferitelor conspiraţii. Evreii la începutul anilor 1930 constituiau aproximativ 1% din populaţia de 55 milioane a Germaniei. Erau deci o victimă uşoară, lesne de identificat, împotriva căreia puteau fi concentrate energiile distructive ale maselor la început de guvernare a regimului nazist.
Joseph Goebbels, ministrul propagandei, a portretizat imaginea de duşman a evreilor, utilizând toate mijloacele mass-media de atunci, inclusiv cinematograful. Filmul „Jidanul veşnic” („Der Ewige Jude”), de o putere persuasivă deosebită, în care evreii erau asemuiţi cu şobolanii purtători de ciumă, este un exemplu elocvent pentru a demonstra modul în care s-a înfăptuit dezumanizarea evreilor şi a fost încurajată discriminarea, iar ulterior epurarea acestora. Odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, naziştii au desfăşurat o campanie activă de identificare a evreilor de pe teritoriile ocupate, pentru a-i împuşca sau pentru a-i expedia în lagărele de concentrare – în total 15 la număr – unde o mare parte dintre ei fuseseră omorâţi în camerele de gazare. Se estimează că pe durata regimului nazist au fost omorâţi circa 6 milioane de evrei [Gavin, 2000].
Auschwitz, un complex din trei lagăre de concentrare la sudul Poloniei, reprezintă probabil cel mai oribil element al campaniei genocidare iniţiate de nazişti. Scopul acestui complex de lagăre era de a produce morţi în cea mai mare cantitate posibilă şi într-un minimum de timp, aplicând o logică industrială unui proces de exterminare. În complexul numărul II al Auschwitzului, numit şi Birkenau sau Bjezinka, capacitatea globală a cuptoarelor de ardere a oamenilor era de câteva mii de cadavre în douăzeci şi patru de ore. Auschwitz-Birkenau lucrase la întreaga sa capacitate din primăvra lui 1942 până în noiembrie 1944. Încolo din teritoriile ocupate de nazişti veneau zilnic eşaloane cu oameni. Fiecare eşalon avea 40-50 de vagoane. Fiecare vagon aducea între 50 şi 100 de oameni. Circa ¾ dintre cei nou-veniţi erau trimişi în camerele de gazare în primele ore după sosirea în lagărul de concentrare. Cadavrele erau ulterior arse în crematorii imense. Se estimează că la Auschwitz-Birkenau au fost lichidaţi fizic aproape un milion şi jumătate de oameni, dintre care peste un milion au fost evrei. Însă potrivit comendantului Auschwitzului, Rudolf Höss, numărul oamenilor exterminaţi ar fi depăşit cifra de 2,5 milioane. Pentru omorârea celor închişi în camerele de gazare era utilizat gazul Zyklon B, fabricat pe bază de acid cianhidric, folosit în alte condiţii pentru distrugerea ploşniţelor şi a altor insecte dăunătoare[i].
Masacre ale evreilor s-au produs oriunde naziştii au identificat comunităţi compacte ale acestora. La Babi Yar, în Ucraina, timp de două zile doar, 29-30 septembrie 1941, au fost omorâţi 33.771 evrei. Iar numărul total al celor omorâţi la Babi Yar se situează între 100.000 şi 150.000, majoritatea evrei şi ţigani[ii]. Pe durata regimului nazist, aproape două treimi din evreii din Europa (dintre care 1,1 milioane de copii) au fost exterminaţi, acea perioadă rămânând în istoria omenirii sub denumirea de Holocaust – ceea ce din greaca veche înseamnă „arderea tuturor”[iii].
Poliţişti germani împuşcă femeile evreice care au rămas încă în viaţă după execuţia în masă în ghetoul Mizocz, Ucraina, 14 octombrie 1942. Sursa: Main Commission for the Investigation of Nazi War Crimes, courtesy of USHMM Photo Archives. http://history1900s.about.com/library/holocaust/bleinsatz7.htm
(Bibliografia completă va fi afişată în cartea asupra căreia lucrez, despre conflictele identitare).
Sursa:voxpublica.com
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu