Antony Flew

Antony Flew a murit în 2010, la 87 de ani.
Filozof englez de mare renume, în 2004, la vârsta de 81 de ani, se converteşte după o viaţă petrecută nu doar profesând ateismul cel mai ireductibil, dar făcând din aceasta un crez, o cauză militantă. Richard Dawkins, nepocăitul “rottweiler al lui Darwin” (ca şi ateu, Flew apăra evoluţionismul ca şi probă demonstrată a inexistenţei lui Dumnezeu), biolog materialist, convins că, de fapt credinţa religioasă este doar o patologie a creierului uman, a susţinut public că schimbarea spiritului (metanoia) lui Flew, a fost doar efectul demenţei senile. Dar ce s-a întâmplat cu Flew, la 80 şi ceva de ani? El l-a întâlnit pe C.S. Lewis (1893-1963), cu 55 de ani înainte.

Lewis preda Literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Oxford. Reputaţia sa de fervent apologet creştin îl urmărea peste tot. La Oxford, împreună cu colegii şi cu studenţii a creat “Socratic Club”, în cadrul căruia se confruntau ateii şi creştinii, pe teme de credinţă şi morală. În 2 februarie 1948, clubul găzduieşte confruntarea dintre Lewis şi filozoful Elizabeth Annscombe: amândoi irlandezi, ea fiind studenta maestrului austriac de logică contemporană Ludwig Wittgenstein (1889-1951). Subiectul dezbaterii era reprezentat de o lucrare recentă de-a lui Lewis, intitulată Miracole: un Studiu Preliminar, publicat în 1947. Annscombe era catolică, Lewis a fost şi a rămas pentru totdeauna anglican (cu marele regret al catolicului J.R.R Tolkinen, care a fost decisiv pentru reîntoarcerea lui la credinţă). Lui Lewis i-au fost contestate anumite abordări filozofice. Se spune că a fost singura dată când Lewis a fost învins într-o dezbatere, iar acest lucru l-a marcat atât de profund, încât l-a împins să-şi revizuiască celebra carte, publicată într-o a doua ediţie în 1960.

Dar, printre cei prezenţi la duelul Lewis-Annscombe, se afla şi un tânăr student, pe nume Flew, pentru care acea zi a rămas de neiutat. Dezbaterea dintre cei doi apologeţi ai credinţei l-a atins, l-a iritat, l-a enervat atât de mult, încât pornind de la frecventările Socratic Club, s-a maturizat şi a elaborat propriul ateism raţional. Când avea posibilitatea, lua cuvântul pentru a-şi susţine motivaţiile, iar în 1950 a apărut şi manifestul său: Theology and Falsification. Toate acestea pentru a respinge acele idei nebuneşti despre Dumnezeu, pe care Socratic Club le susţinea, pentru a-l ridiculiza cu aplomb pe Lewis, pentru care miracolele nu doar se întâmplă, dar mai cu seamă nu sunt contrare raţiunii.

Acordând un interviu în 2005, Flew, fostul mare duşman al lui Dumnezeu, aminteşte acele dezbateri, acele afirmaţii, acel Socratic Club şi pe acel Lewis, declarând cu sinceritate că acel vierme vechi a învins în cele din urmă. Cum deja s-a întâmplat cu Lewis, Flew s-a predat, fiind constrâns să recunoască şi să admită că Dumnezeu există, la fel cum logica şi inteligenţa nu pot să nu afirme aceasta.

Onestitatea intelectuală pe care, chiar şi în anii de război împotriva Cerului, Flew a observat-o, ascultat-o şi cultivat-o, l-a făcut să-şi schimbe părerea, în mod raţional. În mod particular, au fost evoluţiile cercetării biologice şi progresele realizate în studiul genomilor, pentru a-l convinge că unica poziţie cu adevărat ştiinţifică şi în conformitate cu raţiunea umană, este acela a unui “proiect inteligent”, asupra naturii. Flew, a petrecut ultimii ani ai vieţii, muncind, credincios, la această prospectivă cu totul nouă, cu prospeţimea unui tânăr. Urmaşilor le-a lăsat povestirea parcursului său într-o carte frumoasă şi convingătoare a anului 2007: Dio esiste. Come il più famoso ateo del mondo ha cambiato idea (trad. it., Alfa & Omega, Caltanissetta 2010).

La 50 de ani de la moartea lui Lewis mai sunt multe de explorat, în ceea ce priveşte modul în care miracolul transformă ştiinţa, utilizând bine raţiunea şi dreptul natural, după cum reiese din lucrările: The Restitution of Man: C.S. Lewis and the Case Against Scientism (2a ed. Erdmans, Grand Rapids [Michigan] 1998), de Michael D. Aeschlimann, şi The Magician’s Twin: C.S. Lewis on Science, Scientism, and Society, îngrijit de John G. West jr., şi publicat de faimosul Discovery Istitute, din Seattle.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:www.lanuovabq.it

Read More

Marea amagire cu Evolutia

Astăzi o mare parte a lumii crede în evoluţie. Evoluţionismul de azi învaţă că nu Dumnezeu a creat lumea, ci că toate plantele, vieţuitoarele şi omul provin dintr-o celulă vie, care a apărut la întâmplare pe pământ. Nu se ştie când, nu se ştie unde, nu se ştie datorită cărei cauze, dar se afirmă că a apărut. Natural, nici un evoluţionist n-a fost acolo să fie naş, dar ei ştiu precis că din acea celulă vie au crescut ciuperci, plante, apoi plantele au căpătat picioare; o fi fost o amibă la început, apoi poate râme, şi având condiţii prielnice s-au dezvoltat în peşti, târâtoare, păsări, animale, iar o maimuţă mai deşteaptă a născut un puişor, ba trebuie să fi fost doi, care au devenit oameni. Deci, pe cale de evoluţie s-a ajuns de la amibă la om. Nimeni n-a văzut trecerile acestea, căci s-au petrecut cu milioane, ba miliarde de ani în urmă. Nimeni n-a găsit aşa evidenţe, dar le presupun.
Evoluţionismul este contra lui Dumnezeu, contra Bibliei şi contra ştiinţei. Gânduri despre evoluţie a avut Hipocrat (460-380) Teo­frast (370-283), Aristotel (384-322), Lucreţiu (99-55) – î.d.Hr., La­marck (1744-1829) – d.Hr. şi alţii. Dar cel ce a lansat evoluţia ca teorie cu care a amăgit lumea a fost Charles Darwin (1809-1882).

INFORMAŢII
Teoria evoluţiei organice a fost formulată de Charles R. Dar­win. Ca naturalist britanic, el s-a îmbarcat pe vaporul „Beagle”, în anul 1831 şi a vizitat o seamă de ţări. În 1837 a poposit o vreme în arhipelagul insulelor Galapagos, de lângă coasta Americii de Sud. Acolo el a văzut vreo 14 specii de broaşte ţestoase şi alte animale, diferite de cele pe care le-a cunoscut el în Anglia. Acestea l-au făcut să creadă că toate vieţuitoarele au un strămoş comun. În 24 noiembrie 1859, Darwin a dat la tipar cartea „Originea Speciilor”, în care a căutat să arate că toate vieţuitoarele şi omul au apărut de la o celulă vie, căreia Dumnezeu i-a dat viaţă.
În cartea sa „Originea Speciilor”, ediţia în limba română, apărută la Bucureşti în Editura Academiei R.P.R. 1957, la pp. 385,386, el spune: „În mintea mea , faptul că producerea şi extincţia locuitorilor trecuţi şi actuali ai lumii se datorează unor cauze secundare, asemeni acelora care determină naşterea şi moartea individului, se acordă mai bine cu ce ştim despre legile imprimate materiei de Creator”.
Cuvintele lui arată că el credea în Dumnezeu Creatorul Universului şi că El a imprimat Universului legi. Ba mai mult, el afirmă: „Există o măreţie în concepţia aceasta a vieţii, cu numeroasele ei forţe insuflate iniţial de Creator, în câteva forme sau numai într-una singură”. Deci, el credea că viaţa provine de la Dumnezeu, dar că s-a dezvoltat pe cale de evoluţie. Darwiniştii de azi, fiind atei, îl fac şi pe Darwin ateu.
Cartea “Originea Speciilor” nu e bazată pe dovezi sigure, ci mai mult pe presupuneri. Renumitul savant britanic l. M. Davies a scris în privinţa aceasta: „S-a socotit că nu mai puţin de 800 de fraze se găsesc între copertele cărţii lui Darwin, Originea speciilor, cu cuvintele: „să asumăm”, „să presupunem”. Cartea sa, în mâinile necredincioşilor, a devenit o unealtă de luptă împotriva lui Dumnezeu.
Revista Scientific American din februarie 1956, dădea în vileag că într-o scrisoare adresată lui T. H. Huxley, Darwin a numit teoria evoluţiei ca fiind „Evanghelia Dracului”. Cartea i-a pricinuit lui Darwin multe dureri. După 20 de ani, el a trecut prin mari lupte sufleteşti. Avea mereu insomnii, o oboseală excesivă, dureri necontenite de cap şi o stare de depresie. Medicii erau încurcaţi şi nu îi puteau stabili diagnosticul. Albert H. Watson, un cercetător englez, scrie că Darwin a murit îndoindu-se de darwinism. El însuşi în cartea sa, „Viaţa mea şi scrisori”, vol. 1, pag. 210, mărturiseşte: „nici o schimbare de trecere a unei specii în alta nu este înregistrată. Nu putem dovedi că o singură specie a fost schimbată”.

Dr. Oswald J. Smith în cartea sa The Challenge of Life, Londra, 1961, pp. 106-107, redă istorisirea scrisă de Lady Hope din North­field, Anglia, despre boala lui Darwin şi că surprinzându-l cu Biblia deschisă, Darwin i-a spus că studiază epistola către Evrei. El a crezut în Dumnezeu, dar a fost înşelat de diavolul.

Prin evoluţie înţelegem schimbările majore de trecere din­tr-un soi în altul, de la amibă la râme, la peşti, păsări, târâtoare, maimuţe şi om, nicidecum micile transformări sau varietăţi în cadrul speciei. Nu există nici o singură dovadă de macro-evoluţie.

DOVEZILE EVOLUŢIEI
În general, manualele de şcoală şi cărţile documentare, scrise de evoluţio-nişti, caută să dea mai multe dovezi întru susţinerea teoriei lor şi caută s-o proclame ca ştiinţă. Iată aici câteva din cele mai importante:
1. Dovada anatomo-morfologică. Asemănări între corpul omenesc şi al celorlalte vieţuitoare: toate au sistem circulator, sistem respirator, sistem digestiv, sistem de reproducere, etc.
2. Dovada embriologică. Asemănarea embrionilor în primele faze de dezvoltare.
3. Dovada biochimică. Faptul că toate organismele vii sunt compuse din anumite substanţe chimice.
4. Dovada fiziologică. Toate au anumite similarităţi fiziologice.
5. Dovada din clasificare. Faptul că toate pot fi clasificate, se susţine că arată o relaţie genetică.
6. Dovada organelor rudimentare şi a fenomenelor de atavism. Omul are înveliş păros rudimentar, vertebre codale, apendicele vermicular, măselele de minte, muşchii de la pavilionul urechii.
7. Dovada din încrucişări. Prin încrucişări s-au obţinut noi va­rietăţi.
8. Dovada din mutaţii. Noi caracteristici obţinute prin mutaţii de gene.
9. Dovada din distribuirea geografică. Există o tendinţă ca unele animale lăsate singure aparte să-şi schimbe anumite caracteristici după locaţia geografică. De exemplu: oile cu lâna albă din nordul Europei, duse în sudul Italiei, devin oi cu lâna neagră.
10. Dovada din Paleontologie. Fosilele păstrate în roci arată o creştere de la vieţuitoare simple la vieţuitoare complexe.
Acestea sunt cele zece dovezi majore întru susţinerea evoluţiei. La prima privire par puternice, dar privite analitic îţi dai seama că ele sunt circumstanţiale, nu demonstrative. Ele pot fi mai degrabă dovezi ale creaţiei decât ale evoluţiei.
Primele cinci se ocupă cu similarităţi. Da, există similarităţi în ce priveşte sistemul osos, muscular, circulator, respirator, nervos, de reproducere, asemănări biochimice şi fiziologice. Următoarele patru arată că se petrec anumite schimbări. Dar toate aceste schimbări sunt în cadrul soiului. Ele nu arată trecerea dintr-un soi în altul, ci doar obţinerea de noi varietăţi în cadrul aceleiaşi specii. Ele arată o micro-evoluţie, nu o macro-evoluţie.
O analiză minuţioasă a acestor dovezi te face să vezi că ele Îl arată mai bine pe Creatorul decât evoluţia. Ele nu demonstrează originea vieţii, ci caută să-L înlăture pe Dumnezeu din creaţia Sa, explicând fals dezvoltarea vieţii pe pământ. Similarităţile ne pot fa­ce să tragem concluzii greşite.
Ca să vedeţi aceasta, dau un caz clasic. Cu mai mulţi ani în ur­mă, în Statele Unite au fost doi avocaţi de seamă: Rufus Choate, care mai târziu a fost numit ambasador, şi Daniel Webster, care mai târziu a ajuns Ministru de Externe. Dau funcţiile lor, ca să vă daţi seama că şi cei mari pot fi seduşi de similarităţi. Între ei s-a is­cat o ceartă şi au ajuns la Tribunal pe chestiunea a două roţi de că­ruţă. Choate susţinea că roţile aparţin aceleiaşi căruţe şi aceleiaşi osii. Întrucât după părerea lui roţile erau în totul similare, lucrate la fel, Webster susţinea că nu sunt de la aceeaşi osie. Choate, care era un bun orator, a pledat cu multă înflăcărare că el are dreptate, deoarece fierul, butucul, spiţele sunt în totul asemănătoare. După ce şi-a terminat argumentarea sa, se părea că juriul era convins că are dreptate. Apoi judecătorul i-a dat voie lui Webster să-şi susţină părerea sa. Acesta n-a ţinut nici o pledoarie, ci a cerut să fie aduse înăuntru roţile cu pricina spre a fi examinate de juriu. Apoi le-a zis: „Domnilor, tot ce aveţi nevoie e să le priviţi. Ochii vă vor spune că nu sunt de la aceeaşi căruţă şi de la aceeaşi osie.” şi Webster a câştigat procesul. Roţile erau similare ca lucrătură, dar una avea gaura pentru osie mai mare, cealaltă o avea mai mică. Choate a privit nu­mai similarităţile, nu şi deosebirile.
Evoluţioniştii pun omologia – similaritatea în structură – ca dovadă că vieţuitoarele au provenit unele din altele. De exemplu: oasele din aripile liliacului, membrele anterioare la focă şi mâinile omului corespund în unele privinţe structurale, dar sunt cu totul diferite ca funcţie. Ele sunt mai degrabă o dovadă în favoarea creaţiei, arătând că a fost un plan de bază întocmit de Creatorul şi aplicat la diferite funcţii.
Dr. J. Frank Cassel, şeful Depar-tamentului de Zoologie la Colegiul de Agricultură din North Dakota, privitor la aceasta a scris: „Mă gândesc la omologia farfuriilor din atelierul olarului, a automobilelor sau a becurilor electrice. Similaritatea structurii şi tiparul la o serie de farfurii este foarte izbitoare, dar aceasta nu indică un strămoş comun, ci identifică pe făcătorul lor.”
Asemănări în structură a două animale nu e dovadă a relaţiei dintre ele. Autoturismul rusesc Volga se aseamănă în unele privinţe structurale cu Cadillacul american: are patru roţi, are motor, are volan şi multe altele asemănătoare, dar omologia lor nu arată o înrudire, ci adaptarea unor elemente de bază dintr-un plan în construcţia lor, nicidecum o relaţie genetică.
Şi tot aşa analogia – similaritatea în funcţiune – nu e o dovadă de evoluţie. Ea există. Cei care au studiat anatomia comparată pot da numeroase asemănări între diferite specii. De exemplu: şi insectele, şi peştii, şi păsările, şi animalele, şi omul au ochi spre a vedea. Ochii totuşi sunt foarte diferiţi atât în construcţie, cât şi în capacitatea lor, dar toţi servesc acelaşi scop: vederea. Cele vreo 38.000 specii de vertebrate cunoscute de zoologi, (4000 de mamifere, 14.000 păsări, 4.000 reptile, 2.000 amfibieni, şi 14.000 peşti) toate au ochi. Există doar câteva soiuri de peşti şi salamandre ce trăiesc în întunericul peşterilor, care nu au vedere, dar şi aceste soiuri se nasc cu ochi, însă pierd vederea datorită neutilizării. Faptul că ţânţarul are ochi şi armăsarul are ochi, nu înseamnă că armăsarul a evoluat din ţânţar.
Oricine analizează ochiul îndeaproape îşi dă seama că nu poate fi produsul întâmplării. Chiar Darwin a recunoscut aceasta. Ochiul, cu înzestrările lui speciale date fiecărei specii în parte, arată opera Creatorului. Aşa că această analogie nu indică o înrudire a noastră cu vieţuitoarele, ci dovedeşte pe Autorul nostru care a aplicat acelaşi plan al vederii cu deosebiri distincte.

Sursa: www.romaniantimes.ro

Read More

Hala din Hawai

Acest fruct ce are un aspect cu totul inedit, este o adevarata sursa de hrana pentru cei care locuiesc in tari exotice, iar beneficiile lui sunt multiple, fiind considerat o adevarata minune a naturii.

Denumirea stiintifica a copacului Hala este "Pandanus tectorius", iar acesta poate creste pana la o inaltime de aproximativ 14 metri.

Fructul sau este un adevarat spectacol, poate avea intre 38 si 200 de "falange", ce au o structura fiborasa. Aceste falange contin in general doua seminte, dar pot exista chiar si opt astfel de seminte inauntrul lor.

Fructul poate fi consumat atat crud cat si gatit, fiind o adevarata sursa de hrana in Micronesia sau Sri Lanka. Frunzele arborelui pot fi folosite la prepararea dulciurilor, iar uleiul de hala este minunat pentru durerile de cap si constipatie.

Read More

Genocidul evreilor – „arderea tuturor”

(O bătrână şi câţiva copii, toţi evrei din Ungaria, în drum spre camera de gazare,imediat după sosirea la Auschwitz)

Ceea ce a început în Germania printr-o simplă boicotare a prăvăliilor evreieşti, s-a sfârşit cu camerele de gazare de la Auschwitz, în încercarea lui Adolf Hitler şi a naziştilor de a eradica totalmente populaţiua de evrei din Europa. Propaganda lui Hitler se bazase pe blamarea repetată a evreilor pentru înfrângerea Germaniei în războiul anilor 1914-1918 şi găsise în ei pricina subdezvolătrii economice a ţării. În plus, potrivit teoriei rasei ariene pure, evreii reprezentau un material uman impur, inferior, care se impuneau la nivel mondial nu prin performanţele lor fizice, ci prin viclenie şi elaborarea diferitelor conspiraţii. Evreii la începutul anilor 1930 constituiau aproximativ 1% din populaţia de 55 milioane a Germaniei. Erau deci o victimă uşoară, lesne de identificat, împotriva căreia puteau fi concentrate energiile distructive ale maselor la început de guvernare a regimului nazist.

Joseph Goebbels, ministrul propagandei, a portretizat imaginea de duşman a evreilor, utilizând toate mijloacele mass-media de atunci, inclusiv cinematograful. Filmul „Jidanul veşnic” („Der Ewige Jude”), de o putere persuasivă deosebită, în care evreii erau asemuiţi cu şobolanii purtători de ciumă, este un exemplu elocvent pentru a demonstra modul în care s-a înfăptuit dezumanizarea evreilor şi a fost încurajată discriminarea, iar ulterior epurarea acestora. Odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, naziştii au desfăşurat o campanie activă de identificare a evreilor de pe teritoriile ocupate, pentru a-i împuşca sau pentru a-i expedia în lagărele de concentrare – în total 15 la număr – unde o mare parte dintre ei fuseseră omorâţi în camerele de gazare. Se estimează că pe durata regimului nazist au fost omorâţi circa 6 milioane de evrei [Gavin, 2000].

Auschwitz, un complex din trei lagăre de concentrare la sudul Poloniei, reprezintă probabil cel mai oribil element al campaniei genocidare iniţiate de nazişti. Scopul acestui complex de lagăre era de a produce morţi în cea mai mare cantitate posibilă şi într-un minimum de timp, aplicând o logică industrială unui proces de exterminare. În complexul numărul II al Auschwitzului, numit şi Birkenau sau Bjezinka, capacitatea globală a cuptoarelor de ardere a oamenilor era de câteva mii de cadavre în douăzeci şi patru de ore. Auschwitz-Birkenau lucrase la întreaga sa capacitate din primăvra lui 1942 până în noiembrie 1944. Încolo din teritoriile ocupate de nazişti veneau zilnic eşaloane cu oameni. Fiecare eşalon avea 40-50 de vagoane. Fiecare vagon aducea între 50 şi 100 de oameni. Circa ¾ dintre cei nou-veniţi erau trimişi în camerele de gazare în primele ore după sosirea în lagărul de concentrare. Cadavrele erau ulterior arse în crematorii imense. Se estimează că la Auschwitz-Birkenau au fost lichidaţi fizic aproape un milion şi jumătate de oameni, dintre care peste un milion au fost evrei. Însă potrivit comendantului Auschwitzului, Rudolf Höss, numărul oamenilor exterminaţi ar fi depăşit cifra de 2,5 milioane. Pentru omorârea celor închişi în camerele de gazare era utilizat gazul Zyklon B, fabricat pe bază de acid cianhidric, folosit în alte condiţii pentru distrugerea ploşniţelor şi a altor insecte dăunătoare[i].

Masacre ale evreilor s-au produs oriunde naziştii au identificat comunităţi compacte ale acestora. La Babi Yar, în Ucraina, timp de două zile doar, 29-30 septembrie 1941, au fost omorâţi 33.771 evrei. Iar numărul total al celor omorâţi la Babi Yar se situează între 100.000 şi 150.000, majoritatea evrei şi ţigani[ii]. Pe durata regimului nazist, aproape două treimi din evreii din Europa (dintre care 1,1 milioane de copii) au fost exterminaţi, acea perioadă rămânând în istoria omenirii sub denumirea de Holocaust – ceea ce din greaca veche înseamnă „arderea tuturor”[iii].

Poliţişti germani împuşcă femeile evreice care au rămas încă în viaţă după execuţia în masă în ghetoul Mizocz, Ucraina, 14 octombrie 1942. Sursa: Main Commission for the Investigation of Nazi War Crimes, courtesy of USHMM Photo Archives. http://history1900s.about.com/library/holocaust/bleinsatz7.htm

(Bibliografia completă va fi afişată în cartea asupra căreia lucrez, despre conflictele identitare).
Sursa:voxpublica.com

Read More

Samuel Morse

Samuel Morse (1791-1872)

A inventat telegraful si codul Morse ce-i poartã numele. Cuvintele primului mesaj telegrafic transmis oficial au fost alese din Biblie: "Ce lucruri mari a fãcut Dumnezeu!" (Cartea Numeri 23:23) Morse a fost un crestin care s-a asigurat cã îi dã slava Domnului sãu. El si-a descris opera de-o viatã cu cuvintele: "Este opera Lui... Nu nouã, Doamne, nu nouã, ci Numelui Tãu dã slavã - Psalmul 115:1." El nu a considerat cã existã vreun conflict între stiintã si credintã.

Read More

Is There a Substitute for God?

Din punct de vedere statistic, sansele ca o materie si informatie atat de complexe sa ia nastere aleatoriu, sunt practic nule.

Niciun fel de sistem sau structura organizata, cu atat mai putin una inteligenta, nu se poate naste intamplator, fara actiunea unei forte/constiinte, la randul ei inteligenta, cu mult mai inteligenta. Iar inteligenta presupune viata, asadar constiinta… Este evident, pentru oricine care este sincer cu el insusi, faptul ca doar o supra-inteligenta, o supra-constiinta si o supra-putere putea sa creeze Viata si acest Univers din care facem parte, precum si Legile dupa care acesta functioneaza (asa cum si Darwin insasi recunoaste – vezi mai jos).
David Raphael Klein:
“Oricine care contemplează ochiul unei muşte, mecanica degetului omenesc, camuflajul unei molii sau structura oricărei materii din variaţiile în aranjamentul protonilor şi electronilor şi susţine apoi că totul a apărut la întâmplare, datorită unui accident orb, acea persoană crede într-un miracol cu mult mai uluitor decât orice se găseşte în Biblie.”
(Din articolul “Is There a Substitute for God?”)

Read More

Dragonul de mare ce sfideaza evolutia.

Dragonul de mare, cu frunze bizare, plutitoare si foarte frumoase, locuieste intr-o lume neobisnuita in ocean...o lume in care exista si acest tanar"urs"de sex masculin! Enciclopedia britanica evidentiaza faptul ca fosilele acestor cai de mare (in care sunt cuprinsi si dragonii de mare) sunt necunoscute si ca s-au gasit doar cateva date limitate referitoare la paleontologia fosilelor de acest gen ,disponibile pentru a urmari presupusa istorie a evolutiei acestor dragoni, din care face parte si Gasterosteiformes. Inversarea rolurilor de reproducere masculin/feminin, au nedumerit si au uimit peste masura pe oamenii de stiinta. Conceptul, constituie o relatare ampla si mult mai buna privind selectia si mutatiile aleatorii, pentru a explica caracteristicile de specialitate ale dragonului de mare, cum ar fi:camuflajul senzational, folosindu-se de o vezica cu aer pentru a se deplasa in sus si-n jos in apa, cat si alte tehnici de reproducere referitoare la dragonul de mare.Asadar, nu există nici un mister in ceea ce priveste evolutia in decursul a milioane de ani, a dragonului de mare, acesta constituind doar o alta creatie ingenioasa a Creatorului, iar teoria evolutiei nu-si gaseste suportul nici de data aceasta!

Mai multe info: http://creation.mobi/enter-the-sea-dragon

Read More

250.000 USD pentru cine aduce dovezi incontestabile ale evolutiei!

Da, ati citit bine! Un crestin american ofera un premiu de 250.000 dolari americani (USD) oricarei persoane care poate aduce macar o singura dovada incontestabila a evolutiei.

Atentie insa, prin folosirea termenului evolutie el nu se refera la ceea ce este cunoscut ca “micro-evolutia” (acele modificari sau transformari minore observabile in toate formele de viata), ci la teoria generala a evolutiei), ci la teoria generala evolutionista, care considera ca cel putin cinci evenimente majore pot avea loc fara existenta unui Creator:

* Timpul, spatiul si materia – au aparut de la sine, printr-un accident, intamplare, explozie universala etc.
* Planetele si stelele s-au format din praful existent in spatiu.
* Materia a “creat” ea insasi viata, a dat nastere vietii.
* Formele de viata timpurii au invatat sa se reproduca.
* Intre aceste forme diverse de viata s-au produs transformari majore (de exemplu, pestii s-au transformat in amfibieni, amfibienii in reptile, reptilele in pasari sau mamifere etc).
Foarte interesant este ca suma de bani zace neridicata de o buna bucata de timp… Americanul, Dr. Hovind, afirma ca este cat se poate de parolist si ca banii ii apartin unui bun prieten de-al sau care este dispus sa plateasca in cazul in care cineva va reusi sa prezinte o dovada incontestabila, stiintifica, bine fundamentata, tinand cont de toate rigorile academice, care sa ateste faptul ca evolutia este mai mult decat o simpla teorie fantezista.

In cazul in care dumneavoastra insiva ori vreun cunoscut de-al dvs sunteti tentat de ideea aceasta si considerati ca aveti sanse sa va rotunjiti contul bancar cu cei 250.000 USD, tot ce aveti de facut este fie sa o puneti pe hartie si sa o expediati pe adresa dr. Hovind, fie sa va faceti timp sa mergeti in Statele Unite si sa sustineti un seminar pe aceasta tema. In ambele situatii, ideile vor fi evaluate de o comisie de oameni de stiinta cu o inalta pregatire academica, iar aceasta va decide daca argumentele aduse sunt intr-adevar irefutabile sau nu si, implicit, daca vi se cuvine suma de bani sau va ramane in continuare intr-un cont bancar…

Toate detaliile le gasiti pe site-ul dr. Hovind.

Read More

Despre cunoatere

Daca putem cunoaste numai ce aflam prin simturi, atunci din prespectiva unor oameni multe lucruri nu exista. Oare culorile nu exista din cauza ca orbii nu le vad? Si muzica nu exista pentru ca surzii nu o aud? La prima vedere, aceste intrebari contin o eroare logica la concluzia care spera sa o traga. Desi surdul nu poate auzi muzica, alti oameni pot. Nu este este necesar ca toata lumea sa aibe vedere pentru ca culoarea sa fie acceptata ca un lucru ,,real". Bineinteles, a fost atacata si validitatea crediintei ca modalitatea de cunoastere decatre cei ce nu o au. Acestia argumenteaza ca credinta implica ceva ce nu poate fi verificat. Dar prin analogie, si orbul ar putea argumenta ca vederea implica ceva ce nu poate fi verificat. Lucrurile cunoscute prin vedere pot fi verificate doar prin vedere, daca cineva ar putea verifica culoarea prin gust, s-ar realiza o verificare reala. Insa cand cuiva ii lipseste o cale de a dobandi cunoasterea, nici o alta modalitate de cunoastere nu poate suplini respectiva experienta. Orbul s-ar putea baza pe marturia unei persoane de incredere si sa accepte existenta culorii, chiar daca el sau ea nu a avut niciodata experienta ei. Aceasta directie de argumente sugereaza ca este absolut legitim sa ne bazam pe autoritate cu o modalitate valida de cunoastere. Biblia poate fi o atfel de autoritate, ptr ca ea contine experientele mai multor oameni cu Dumnezeu de a lungul veacuri.
Orbul este totusi o exceptie de la norma ca oameni nu pot vedea. Exista insa multe forme de viata care nu poseda intrinesc capacitatea de a vedea. Inseamna oare ca aceasta ca lumina nu exista? Unele forme de viata nu au simtul gustului . Presupune aceasta ca aromele nu exista? Alte forme de viata nu au simtul auzului. Dovedeste aceasta ca ca nu exista sunet? Este oare posibil ca un domeniu al cunoasterii sa nu exista ca nimeni nu are capacitatea a-l percepe?
Credinta este o cale de cunoastere ce implica atat revelatia din partea lui Dumnezeu, cat si experienta in lumea fizica. In Biblie lumea fizica nu este rea pentru ca este fizica in loc sa fie spirituala, asa cum ar sustine Platon. Conform Bibliei, lumea fizica este cadrul in care oameni il experimenteaza pe Dumnezeu, iar Dumnezeu declara si mereu ca lumea fizica are valoare, si aceasta inca de la prima ei evaluare, cand a spus: Este buna! ( Gen. 1:4). Din perspectiva crestina, revelatia crestina a avut loc atunci cand El a luat trup si a devenit om: Isus Hristos. Asadar, lumea fizica asigura un mediu de comunicare a revelatiei. Folosind terminologia lui Aristotel, autorul cartii Evrei a declarat ca ,, credinta este substanta lucrururilor sperate, dovada lucrurilor nevazute" (Evrei 11:1). Credinta are legatura cu lumea eterna pe care o recunoaste.

Read More

Inscripție ce confirmă prezența israeliților pe teritoriul Cannanului în sec. XV î.H.

În data de 11 noiembrie 2011 pe site-ul de internet al Associates for Biblical Research[1] (o asociatie din SUA care are ca obiect de activitate arheologia biblică și cercetarea istoriei Israelului Antic) a fost publicat un articol în care sunt prezentate unele descoperiri arheologice care arată existenta israeliților în Cannanul antic. Aceste descoperiri sunt foarte importante și pentru că pe baza lor arheologii biblici pot stabili cu mai multă exactitate ca până acum data Exodului și a cuceririi Cannanului. Articolul a fost scris de arheologul Bryant G. Wood, specialist în arheologie biblică și ceramica Orientului Mijlociu antic.

Autorul își începe articolul prin a spune că specialiștii în istorie biblică nu au o părere unanimă cu privire la data Exodului; unii consideră că Exodul a avut loc în sec. XV î.H. iar alții cred că Exodul a avut loc în sec. XIII. Dr. Wood, pe baza datelor cronologice din Biblie, crede ca Exodul a avut loc în sec. XV î.H., în anul 1446 î.H., iar cucerirea Cannanului a avut loc între 1406-1400 î.H. El susține că există și dovezi extrabiblice care demonstrează existența Exodului în sec. XV.

O astfel de dovadă este o inscripție egipteană aflată la muzeul de egiptologie din Berlin. Inscripția se află pe un bloc de granit care are 46 cm înălțime și 39,5 cm lățime. Acest bloc de granit a fost cumpărat de arheologul german Ludwig Borchardt (1863-1938) în 1913 de la un negustor din Egipt. Inscripția a fost publicată în literatura de specialitate pentru prima dată în 2001 de Manfred Gorg, profesor emerit de Teologia Vechiului Testament și Egiptologie (egiptologia este o știință care se ocupă cu studiul istoriei Egiptului Antic și cercertările arheologice în Egipt). Inscripția se află pe un bloc de granit pe care sunt sculptate fețele unor prizonieri de război vest-asiatici (personajele din inscripție au bărbi și părul capului lung). Deasupra capetelor prizonierilor este scris cu hieroglife egiptene Askhelon, Cannan. Mai există un nume pe care profesorul Gorg l-a identificat ca fiind ISRAEL.

Inscripția a fost studiată și de dr. Peter van der Veen, instructor de Vechiul Testament și arheologie biblică la Universitatea din Mainz (Germania) și de Christoffer Theis, lector la Institutul de Egiptologie al Universității din Heidelberg (Germania) în 2010. Cercetările celor doi au confirmat concluziile lui Gorg. Autorii susțin că forma sub care numele au fost scrise este mai apropiată de forma utilizată în timpul faraonilor Tuthmosis III (1504-1550) și Amenhotep II decît de formele numelor utilizată pe vremea faraonilor Ramses al II-lea și Merneptah. Denumirea etnică de “Cannaniți” utilizată de egipteni pe vremea lui Amenhotep II este similară cu denumirea “Cannaniți” de pe inscripția aflată la muzeul din Berlin.

Al treilea nume de pe inscripție a fost reconstituit de cei trei specialiști ca Y-shr-il, un nume foarte apropiat de biblicul Israel. Comparând formele numelor din inscripția de la Berlin cu formele numelor din alte inscripții, cei trei istorici au ajuns la concluzia ca fragmentul de granit din Berlin este de pe vremea dinastiei a XVIII-a, deci mult mai veche decât stela Merneptah care are și ea scris numele Israel. Faraonii care au fost membrii ai dinastiei a XVIII-a au domnit și în sec. XV î.H. Pentru că numele de Israel apare într-o inscripție a acestei dinastii, alături de numele de Cannaniți și Askelon, este evident că israeliții trăiau deja pe teritoriul Cannanului în sec. XV I.H. Această inscripție confirmă prezența israeliților pe teritoriul Cannanului în sec. XV î.H. la fel ca și cronologia biblică.

Read More

Creaționistul Ken Ham: Noe a luat și dinozauri în Arcă

Noe a luat cu el dinozauri pe arcă, susține creaționistul Ken Ham, președintele organizației Answer in Genesis și fondatorul Muzeului Creației. Opinia lui, ironizată de unele voci din presă, a fost contrazisă și de alți colegi teologi creaționiști.

„Evoluția a folosit dinozaurii mai mult decât orice, pentru a îndoctrina copiii să creadă ideile privind evoluția care a avut loc de-a lungul a milioane de ani. Evoluția pretinde că dinozaurii au evoluat pe parcursul a peste 200 de milioane de ani. Că niciun om nu a trăit în același timp cu ei... că un eveniment misterios a dus, în final, la dispariția dinozaurilor", spune Ham într-un videoclip de promovare a Muzeului Creației, intitulat „Ce s-a întâmplat cu adevărat cu dinozaurii" și postat luni pe YouTube.

„Biblia oferă o cu totul altă poveste. Dumnezeu ne spune că El a creat toate animalele de pe uscat în aceeași zi în care a creat omul, acum aproximativ 6.000 de ani și chiar că pe Arca lui Noe erau dinozauri, pentru că Dumnezeu i-a spus lui Noe să ia perechi din fiecare fel de animal de pe pământ. Vedeți, dinozaurii nu sunt nicidecum un mister, dacă acceptăm raportul biblic privind creația", a mai adăugat Ham.

Un editorial publicat de Slate anul trecut ironiza însă tocmai această încercare de „răscumpărare a dinozaurilor" din mâna „umaniștilor seculari" care au ținut dinozaurii ostateci timp de zeci de ani, notează Christian Post. „Creaționiștii, în viziunea lui Ham, ar trebui să folosească dinozaurii ca principală atracție pentru a convinge publicul să se îmbibe în poșirca religioasă pe care el și organizația lui o comercializează. Dinozaurii sunt un simbol improbabil pentru fundamentalismul religios", notează usturător editorialiștii Slate.

O reacție de care reprezentanții muzeului nu se arată surprinși: „răspunsul obișnuit este, ei bine, ca voi încercați să îi atrageți pe copii la muzeu ca să îi învățați lucruri în care noi nu credem. Ceea ce e, probabil, adevărat", susține Michael Zovath, vice-președintele muzeului. „Dar muzeele seculare și cele mai multe muzee de istorie naturală organizează câte o expoziție cu dinozauri încercând să îi învețe pe copii lucruri în care noi nu credem."


În acest punct, discuția s-ar relativiza și mai mult, dacă voci distincte nu ar adopta perspectiva creaționistă, dintr-un cu totul alt unghi. „Câteodată, în zelul lor de a se lupta cu 'dușmanul', creștinii se lasă atrași pe poziții care, în cele din urmă, dăunează cauzei lor," este de părere dr. Timothy Standish, cercetător în cadrul Geoscience Research Institute din SUA. „În realitate, noi, fiind în postura de credincioși convinși de raportul biblic privind creația, putem vedea datele cu o obiectivitate mai mare decât prietenii evoluționiști, pentru că noi nu avem devoie de 'verigi lipsă' pentru a ne alimenta credința că viața a fost creată. Interesul nostru privind natura izvorăște dintr-un interes privind darul pe care ni l-a oferit Creatorul nostru și ceea ce poate spune acest dar despre El. Creaționiștii nu au nevoie de natură pentru a le confirma o teorie despre originea vieții; natura este studiată ca o revelație a Creatorului pe care deja Îl cunoaștem. Atunci când acest unghi este abandonat, motivația noastră (a creștinilor, n.r.) devine reacționară, iar cei care au o perspectivă diferită asupra vieții și asupra locului nostru în ea ajung să stabilească agenda pentru discuție."

Dr. Raul Esperante, coleg cu Standish la Geoscience Research Institute, merge și mai departe afirmând că „Scriptura nu menționează existența dinozaurilor - cel puțin nu așa cum îi înțelegem noi - nici înainte, nici după Potop." Însă, adaugă el, „faptul că Biblia nu îi menționează nu este o dovadă că ei nu au existat niciodată. Ceea ce nu putem explica nu este ceva neapărat lipsit de existență, ci pur și simplu încă un subiect, printre multe altele, despre care Biblia nu spune nimic și care furnizează întrebări fascinante pe care le putem studia folosind informațiile fosile sau alte date. (...) Dinozaurii nu provoacă și nici nu compromit credința noastră în învățăturile Bibliei."

Read More

Sigiliu din argilă

O echipă de arheologi israelieni a descoperit un sigiliu rar, din argilă, ce pare să fi fost folosit în cadrul ritualurilor religioase ce aveau loc în Templul lui Irod (cel de-al Doilea Templu al Ierusalimului) acum 2.000 de ani.
Sigiliul a fost descoperit în apropierea Zidului de Vest din Oraşul Vechi al Ierusalimului şi este de dimensiunile unei monede. Pe sigiliu sunt înscrise două cuvinte în aramaică, care înseamnă “pur pentru Dumnezeu”.

Arheologul Ronny Reich de la Universitatea din Haifa a declarat că este singurul sigiliu de acest tip care a fost descoperit până acum, reprezentând un artefact unic, ce oferă indicii despre practicile religioase ce aveau loc la Templu.

Reich afirmă că sigiliul a fost folosit, cel mai probabil, în ceremoniilor religioase. Acesta era aplicat pe obiectele care urmau să fie folosite în ritualurile religioase, marcându-le ca “pure”. Specialistul a estimat că sigiliul poate data din anul 1 î.e.n până în anul 70 e.n., când soldaţii romani au distrus Templul.

Sigiliul este unul din puţinele artefacte descoperite de arheologi ce datează din cadrul celui de-al Doilea Templu din Ierusalim. Arheologii nu au acces la situl Templului, din cauza sensibilităţilor religioase şi politice (locul este considerat sfânt atât de populaţia musulmană, cât şi cea de religie mozaică), astfel că toate descoperirile de până acum au fost realizate în situri din apropiere.

Read More

Artefact din vremea regelui David, ţinut secret din cauza tensiunilor arabo-israeliene

Ghidul de origine israeliană Binyamin Tropper a fost foarte încântat când a aflat că stâlpul sculptat pe care îl descoperise în apropiere de Betleem este un artefact istoric de pe vremea regelui David. Însă descoperirea sa nu era deloc nouă pentru autorităţi, care ascunseseră timp de zeci de ani stâlpul.

Stâlpul descoperit de Tropper este o altă dovadă biblică, veche de 2.800 de ani, care ar putea să ofere un cadru istoric valoros pentru povestirile istorice din Vechiul Testament. Prin urmare, descoperirea ar putea face legătura dintre statul Israel contemporan şi poporul iudeu din vechime.

Însă din cauza relaţiilor arabo-israeliene, descoperirea a fost ignorată, deoarece ar pune paie pe foc controversei legate de proprietarii de drept ai Israelului, disputat de israelieni şi palestinieni.

Locul unde a fost descoperit stâlpul nu este pe teritoriul Israelului, ceea ce face ca săpăturile arheologice să fie dificil de efectuat, a declarat Yosef Garfinkel, profesor de arheologie la Universitatea Evreiască, într-un interviu pentru Fox News.

sursa: semneletimpului.ro

Read More

Girafele - Animale care ies în evidenţă

Girafele chiar că ies în evidenţă. La grădina zoologică sau în habitatul lor natural în Africa Centrală, se înalţă deasupra celorlalte animale, şi după elefantul african sunt cele mai mari animale. De-a lungul anilor lungimea gâtului girafei i-a nedumerit pe observatori. „Cum de girafa are gâtul aşa de lung?", întreabă unii.
Observând o girafă de 3 metri că îşi întinde gâtul de 2,5 metri, plus limba lungă de 30 de cm pe care o scoate ca să ajungă la cea mai de sus ramură de salcâm, unii cred că procesul de întindere a provocat procesul de creştere al gâtului girafei. Dar chiar aşa, e girafa în stare să mai adauge la înălţimea ei?

Dacă o trăsătură a ei s-a schimbat, nu afectează şi întregul? Să ne gândim cum e girafa.

Girafa e mamifer, prin urmare mare parte a anatomiei e similară cu anatomia celorlalte mamifere. Ca majoritatea mamiferelor, girafa are şapte oase în gât. Dacă n-ar fi avut şapte oase între umeri şi baza craniului? În poziţie dreaptă gâtul scurt al omului sprijină cu foarte puţin efort un cap perfect echilibrat. Capul imens al girafei trebuie ţinut sus mereu. Când stă în picioare, aproape jumătate din aproximativ cei 225 kg ai muşchilor de la gât sunt tensionaţi. Cantitatea de muşchi necesară e proporţională cu numărul de articulaţii ce trebuie sprijinite. A reduce articulaţiile la doar două, cea de la craniu şi de la piept, ar reduce considerabil greutatea şi ar necesita mai puţină energie pentru a supravieţui. Dacă lipsa hranei ar face ca gâtul să se schimbe, nu ar trebui şi numărul oaselor din gât şi articulaţiilor să se schimbe conform procesului de evoluţie? Desigur, problema cu acest plan ar fi pierderea flexibilităţii şi ar creşte riscul ruperii dacă girafa ar fi lovită în cap sau în gât.

În acelaşi mod, a avea un gât foarte articulat ar necesita exact opusul – folosire mai mare a energiei şi mai mare masă musculară de sprijinit. Acest lucru ar face ca centrul gravitaţional al girafei să se mute pe picioarele din faţă când capul e întins înainte, făcând ca picioarele din spate să se ridice – presupunând că picioarele din faţă sunt suficient de puternice. Şapte oase în gât e planul excelent.

Având capul atât de sus în aer, imensa inimă a girafei trebuie să fie în stare să distribuie suficient sânge bogat în oxigen până la creier (care se află la 3 m distanţă de inimă). Acest lucru ar fi o problemă (adică tensiune înaltă) când girafa ar fi cu capul în jos în timp ce bea apă, dacă n-ar exista colecţia unică de pereţi arteriali consolidaţi, by-pass şi valve care împiedică acumularea de sânge, o ţesătură de vase de sânge mici (rete mirabile sau „plasa minune") şi semnale ce simt presiunea ce păstrează potrivită curgerea sângelui spre creier, la presiunea care e necesară. Chiar şi pentru cei care consideră acest lucru ca fiind „o simplă adaptare la presiunile gravitaţionale mari din sistemul său cardiovascular," girafa e unică.

COSTUME DE GRAVITAŢIE

Inima girafei e posibil cea mai puternică inimă din lumea animală, pentru că e nevoie de dublă presiune pentru a pompa sânge prin gâtul lung până la creier. Cu o astfel de presiune înaltă în sânge, numai trăsăturile unui plan special preîntâmpină „să-i explodeze creierul" când îşi îndoaie gâtul să bea.

La fel de uimitor e faptul că sângele nu se adună în picioare, iar girafa nu sângerează excesiv dacă e tăiată la picior. Secretul e pielea foarte groasă şi o fâşie interioară ce împiedică sângele să se adune. Această combinaţie a pielii a fost îndelung studiată de oamenii de ştiinţă de la NASA, ei încercând să creeze costume de gravitaţie pentru astronauţi. Un rol la fel de important pe care îl are în împiedicarea sângerării excesive e că toate arterele şi venele din picioarele girafelor sunt adânc în interior.

Capilarele care ajung la suprafaţă sunt foarte mici, iar celulele roşii sunt aproximativ o treime din mărimea celulelor roşii omeneşti, făcând posibilă trecerea capilară. Devine evident foarte repede că aceste faţete unice ale girafei sunt toate interactive şi interdependente cu gâtul său lung.

Şi asta nu e tot. Celulele roşii mai mici permit răspândirea în zone întinse, o mai mare şi rapidă absorpţie a oxigenului în sânge. Ajută la menţinerea unei cantităţi potrivite de oxigen în toate extremităţile, inclusiv capul.

Plămânii lucrează împreună cu inima pentru a oferi girafei oxigenul necesar, dar într-un mod unic la girafă. Plămânii girafei sunt de opt ori mai mari decât cei ai omului, iar rata de respirare e aproximativ o treime în comparaţie cu a omului. Respiraţia mai rară e necesară pentru a schimba volumul necesar de aer fără să provoace arsuri de-a lungul traheei ondulate lungă de 3,6 metri. Când animalul inspiră, inhalarea anterioară care e goală de oxigen nu poate fi complet expirată. Pentru girafă această problemă e formată din lunga trahee care reţine mai mult aer mort decât omul poate inhala într-o singură respiraţie. Trebuie să există suficient volum în plămâni pentru a transforma acest „aer rău" într-un procent mic din total. Aceasta este o problemă de fizică pe care girafa a rezolvat-o.

NAŞTEREA GIRAFEI

Pentru a face şi mai mare minunea, naşterea unei girafe pune parafa pe această creaţie inteligentă. Puiul cade în viaţă de la 1,5 metri, întrucât femela nu se poate ghemui, şi să stea aşezată pe pământ în timpul naşterii ar fi o invitaţie pentru vreun leu sau animal de pradă ca să o atace. Ca la toate mamiferele, la naştere capul e disproporţionat de mare în comparaţie cu restul trupului, şi e foarte greu când puiul trebuie împins pe canalul naşterii.

Puiul de girafă adaugă un impediment şi mai mare prin faptul că are un gât lung foarte fragil deasupra trupului de 70 de kg. Dacă ar ieşi capul primul, cu siguranţă gâtul s-ar rupe când trupul ar cădea pe cap. Dacă ar ieşi capul ultimul, gâtul s-ar rupe în timp ce femela s-ar chinui să împingă capul. Un astfel de impas e rezolvat deoarece coapsele sunt mult mai mici decât umerii, iar gâtul e suficient de lung pentru a permite capului să treacă prin canalul naşterii în timp ce stă pe şolduri. Picioarele din spate ies primele pentru a reduce impactul căzăturii. Capul e sprijinit şi ţinut de coapse, iar gâtul e flexibil, permiţând o îndoire acută în jurul umerilor.

Aceasta e o ieşire perfectă, ce altfel ar fi imposibilă în orice altă combinaţie sau cu orice altă lungime a gâtului. În câteva minute puiul stă între picioarele femelei. De la naştere până la maturitate, în numai patru ani, gâtul creşte de la o şesime până la o treime din înălţimea girafei. Astfel de creştere e necesară pentru ca animalul să depăşească înălţimea picioarelor şi ca să se aplece să bea apă. În primul an puiul se hrăneşte aproape exclusiv cu laptele femelei, la care ajunge cu uşurinţă.

Din punct de vedere ecologic, girafa se potriveşte perfect cu mediul înconjurător în care se află. E nevoie de un tăietor de copaci pentru a împiedica creşterea rapidă a copacilor care ar umbri pământul şi ar nimici astfel iarba care oferă hrană pentru celelalte animale din savană. De asemenea e nevoie de o santinelă care vede peste iarba înaltă şi observă mişcările animalelor de pradă. Girafa nu doar că e suficient de înaltă, dar are o vedere excelentă şi e curioasă din fire. După ce le avertizează pe animale dând de câteva ori din coadă, girafa îndrăzneaţă se îndepărtează de zona periculoasă. Greutatea trupului, pielea groasă, lovitura mortală cu copita şi pasul lung, rapid, fac girafa o pradă nedorită pentru orice carnivor.

A sugera că toate acestea ar fi putut evolua dintr-o singură clasă de animale, fără nici un alt animal înrudit, şi că s-a dezvoltat atât de mult pentru că a lipsit hrana de pe pământ, e de-a dreptul absurd. Alte animale care se hrănesc pe pământ, vulnerabile în faţa felinelor, şi bombardate de aceeaşi radiaţie cosmică, nu ar fi trebuit să dobândească aceeaşi mărime ca girafa?

Interesant, există alte animale care se hrănesc din copaci. Gazela gerenuk din Africa are cel mai lung gât din familia gazelelor, are o limbă lungă şi mănâncă frunze din copaci în timp ce stă ridicată pe picioarele din spate. Capra markhor din Afganistan se urcă în copaci înalţi de 7,5 metri ca să mănânce frunzele. Alte mamifere doresc frunzele copacilor dar nici una nu devine girafă, iar girafa mai mult ca sigur că nu provine dintr-un animal „altul decât girafa."

\\'Nu putem şti dacă în trecut condiţiile au fost la fel, dar „nevoia de a se întinde pentru a obţine hrană" e, la fel ca atât de multe explicaţii darwiniene de acest fel, mai mult decât o speculaţie post hoc."\\' Fosilele confirmă acest lucru, iar modul în care acest animal unic şi minunat a fost creat dovedeşte acest lucru. Slava, gloria şi cinstea sunt aduse Creatorului girafei.
Referinţe

1. Percival Davis and Dean H. Kenyon, Of Pandas and People, Haughton Publishing Company, Dallas (Texas), 1989, p. 71.

2. Alan R. Hargens, Developmental Adaptations to Gravity/Cardiovascular Adaptations to Gravity in the Giraffe, Life Sciences Division, NASA Ames Research Center (California), 1994, p. 12.

3. Helen Roney Sattler, Giraffes, the Sentinels of the Savannas, Lothrop, Lee and Shepard Books, New York, 1979, p. 22.

4. Francis Hitching, The Neck of the Giraffe, Where Darwin Went Wrong, Ticknor and Fields, New York, 1982, p. 179.

Traducere si adaptare: www.Creationism.org

 

Read More

Descoperirea lui Columb

Pe vremea când oamenii credeau că pământul este plat, Cristofor Columb (1451-1506) a descoperit că el este rotund. Columb a crezut din tot sufletul ceea ce afirma. Cei din jur l-au ironizat şi l-au batjocorit. Cum a descoperit Columb că pământul este rotund? Prin cercetarea Bibliei. Citind acest adevăr în Biblie, Columb s-a grăbit să-l creadă. Şi, ca urmare, în loc să ajungă la capătul pământului în călătoria sa, el a descoperit un pământ nou. În anul 1502, Columb scria regelui Ferdinand şi reginei Isabella următoarele cuvinte: „Descoperirea mea împlineşte pe deplin ceea ce fusese scris de profetul Isaia“.

Cristofor Columb a fost un om care citea Biblia şi aşa a găsit afirmaţia profetului Isaia: „El (Dumnezeu) şade deasupra cercului pământului...“ (Isaia 40:22). Cuvintele Bibliei i-au dat siguranţă lui Columb în cercetarea sa.

Iată o dovadă, din multe altele, că Biblia este adevărată. Pe bună dreptate, sir William Herschel, descoperitorul planetei Uranus, afirma: „Toate descoperirile umane par a confirma tot mai mult şi tot mai puternic adevărurile conţinute în Scripturile sacre“.
Sursa: www.rascumpararea.ro

Read More

Apologetică pentru cei ce cred că noi crestinii suntem fraieri

Nu sunteţi singurii care contestă Biblia. Şi nici ultimii. Au luptat împotriva ei şi gnosticii, şi manicheaniştii, şi neoplatoniştii şi montaniştii… şi Napoleon, Voltaire, Marx, Lenin, Drawin, şi comunismul, şi Ceauşescu, şi Securitatea şi o pleiadă de oamenii de ştiinţă. Însă ştiinţa lor (analitică, aşa cum vă place s-o numiţi) nu i-a ajutat s-o răpună. Unde sunt aceştia toţi azi? Dar Biblia, a rezistat? Scriptura nu expune „poveşti evreieşti”, nici un dumnezeu narcisist şi arogant (jos cu un astfel de dumnezeu, el e doar în mintea dvs), ci prezintă realităţile vieţii. Nu fragmentează idei şi nu combate nici pe departe ştiinţa. Apropos, ştiaţi că în Iov 26:7 scrie că Dumnezeu „spânzură Pământul pe nimic?”ph-10027

Nu avem pentru ce să mulţumim ştiinţei că avem tehnologie. Îi mulţumim Domnului că a creat oamenii ce au descoperit-o. Tehnologia era aici. Urma numai să i se ridice năframa. Cred că ştiaţi că Isaac Newton, Albert Einstein, Blassie Pascal, Galilei, Kopernic, Guttenberg şi milioane de inventatori şi-au dedicat întreaga viaţă slujirii Lui Dumnezeu… Da, noi creştinii folosim radioul, computerul şi Internetul, televiziunile ori electricitatea, dar ştiţi de ce? Ca să amintim oamenilor că nu sunt fără Dumnezeu.

Ideologia umanistă, aceea de a fi moral fără Dumnezeu (aşa cum comuniştii au încercat s-o impună, şi … au pierdut!, în ciuda tuturor torţionărilor ce le-au aplicat unor creştini cu “inimi pentru Domnul”), e mai mult decât o spălare de creier. E lipsa inimii, asemeni Omului de Tinichea, prieten al Vrăjitorului din Oz.

Examenele nu sunt singurele evenimente unde ne contorsionăm creierii citind. Căci, dacă am ajuns în valurile mării şi nu ştim să înotăm nu ne mai trebuie nici filosofie, nici geometrie în spaţiu. Vă felicităm că reuşiţi să fiţi oameni buni, morali, echilibraţi şi cumsecade, fără amprenta şi ajutorul Lui Dumnezeu… Cei care ne consideraţi ca fiind mistici în ce facem, vă rugăm, vindecaţi dvs bolnavii, hrăniţi flămânzii, fiţi balsam pentru răniţi, îmbărbătaţi pe cei căzuţi, fiţi tatăl orfanilor şi sprijinul văduvelor. Aduceţi speranţă celor fără speranţe şi curaj celor ce l-au pierdut. Măcar în localitatea dvs. Noi, recunoştem, nu putem face asta, de aceea de câte ori vedem o astfel de situaţie apelăm cu încredere la Dumnezeu. Căci, dacă nu l-am ruga să intervină, ar trebui ca eu să-L substituim. Şi nu reuşim deloc!

Oamenii nu ajung în iad pentru că şi-au folosit creierul. Ci tocmai pentru că nu l-au pus la… gândit. Din intervenţiile dvs am învăţat ceva profund: „Creaţionismul este mult mai ştiinţific decât evoluţionismul, iar evoluţionismul mult mai religios decât creaţionismul!”

Ne consideraţi mici? Aşa este, în comparaţie cu oceanul, cu stelele, cu galaxiile, cu Cel ce stă în spatele Universului… Priviţi oamenii credinţei ca din avion. Neimportanţi. Furnici netrebnice (pe care le-aţi călca în picioare dac-aţi putea). Însă uitaţi că, cei de jos, când privesc avioanele pe cer, le văd minuscule. Gâze. Iar unele scot doar zgomote şi fum, dar nu se zăresc. Vreţi să vă vedeţi măreţia? E asemeni găurii lasate de un deget după ce a fost scos dintr-o găleată cu apă…

Puteţi citi toate cărţile de logică de la Biblioteca Congresului, British Library, Harvard, Verdansky ori St. Genevieve. Nimic, nimeni nu schimbă omul cum face Biblia – Cartea Sfântă pe care nimeni n-a putut s-o distrugă, de mii de ani. Ştiţi cum vine asta? Ca şi cum cineva scuipă în sus: îi cade saliva în cap!

Nu, nu credem în Moş Crăciun. Pentru simplul motiv că nu există. Ca şi omul-maimuţă, moşul e inventat ca să-L substituie pe Dumnezeu, pe Isus Hristos.

Nu ne-am ratat nici o clipă din viaţă alături de Dumnezeu. Ba dimpotrivă, am învins inerţia.

Wolfhart Pannenberg, un teolog protestant, afirma într-una din scrierile sale că “nu poţi intra într-un dialog despre credinţă având prejudecata necredinţei”. Ne înfieraţi cu mânie proletară că nu gândim logic? Întrebare: “dacă Dumnezeu nu există de ce mai luptaţi împotriva Lui”? Ce logică e asta? Sau abordaţi atitudinea ateului care după ce a scris o carte “în contra Lui Dumnezeu”, se roagă apoi să aibă succes? Scuzaţi-mă, dar ironia la adresa divinităţii pune clar în evidenţă proverbul “garbage in, garbage out”… Awakening my friends! It’s time!

Un ultim aspect (tot de logică), pascalian: dar dacă Dumnezeu există, atunci ghiciţi, cine e pierdut?

Scris de Nicolae Geanta

Read More

Impactul în economie şi ştiinţe sociale - Genocidul darwinist

Karl Marx a fost primul dintre marii economişti din lume care a utilizat conceptele de: selecţie naturală şi lupta pentru existenţă. Marx împreună cu Friederich Engels au considerat că, competiţia pentru existenţa vieţuitoarelor în natură este relevantă şi că poate fi extinsă la competiţia dintre clasele sociale. Pentru Marx, conceptul de luptă pentru existenţă se transformă în luptă de clasă. Imediat în Germania lucrările lui Darwin şi Marx au fost bine primite.
De altfel, aceste principii la care s-a adăugat conceptul de superman a lui Nietzsche, a condus la conceptul lui Hitler de rasă ariană pentru poporul german. De fapt acţiunile dictatoriale ale lui Hitler, Musolini, Lenin, Stalin, Brejnev, ca şi a altor dictatori, s-au bazat pe selecţia naturală a lui Darwin, adică pe lupta pentru existenţă şi supravieţuieşte cel mai puternic.
Evoluţionismul total, în sociologie, a demonstrat că lupta de clasă a dus la conducerea societăţii de clasa cea mai puternică, cea mai adaptată pentru luptă, cea mai bine condusă, adică clasa proletară condusă de Partidul Comunist. De fapt Marx şi Lenin folosind modelul evoluţionist total, au arătat că lupta de clasă pornită în sclavagism, a continuat până la câştigarea marilor bătălii de către proletariat în diferite ţări din lume, devenite ţări socialiste sau comuniste.
Odată câştigate aceste lupte, economia fiecărei ţări condusă de Partidul Comunist, a fost pusă pe baze noi marxist-leniniste cu mici adaptări în fiecare ţară şi anume economia socialistă centralizată de stat.
În prezent, puţine state din lume mai acceptă sistemul comunist drept model de urmat în economie, deci evoluţionismul total a suferit o puternică lovitură, după ce acesta a adus zeci de ani, mari suferinţe popoarelor ce au fost obligate să-l experimenteze.

Read More

Pastorul si Ateul

Odata un pastor si un barbier ateu se plimbau printr-un cartier saracacios al orasului. Barbierul i-a spus pastorului:
-Iata de ce nu pot sa cred intr-un Dumnezeu iubitor. Daca Dumnezeu ar fi asa de bun cum spui tu, atunci nu ar permite aceasta saracie, boli si mizerie. Nu ar ingadui ca acesti saraci sa fie dependenti de droguri si alte obiceiuri care le distrug caracterul. Nu, nu pot sa cred intr-un Dumnezeu care ingaduie toate aceste lucruri.
Pastorul a tacut pana s-au intalnit cu un barbat foarte neingrijit si murdar. Parul ii atarna peste umeri si avea o barba groasa de un centimetru.
Pastorul a spus:
-Nu esti un barbier prea bun, pentru ca, daca ai fi, nu ai permite ca un om ca acesta sa traiasca in acest cartier fara sa fie tuns si barbierit.
Indignat, barbierul a raspuns:
-De ce ma invinovatesti pe mine pentru starea acestui om? Nu pot sa fac nimic. Nu a venit niciodata la frizeria mea, caci l-as aranja si ar arata ca un domn adevarat.
Privindu-l patrunzator pe barbier, pastorul a spus:
-Atunci nu-L invinovati pe Dumnezeu ca ii lasa pe oameni sa continue sa traiasca in caile lor rele, desi El ii invita mereu sa vina si sa fie mantuiti.
Culegere de: Ionica Raceala

Read More

Steaua de mare

Steaua de mare (Astropecten articulatus) este o creatura uimitoare, are un aspect unic si este perfecta creata. Steaua de mare are cinci brate cu lungimea 2-9 cm unde se deplaseaza pe zeci de picioruse. Piciorusele tubulare se misca atunci cand apa este pompata prin ele inauntru si inafara. Un sistem de canale conduce apa spre picioruse. Pe aceste canale se afla niste pompe. Ele regleaza circulatia apei. Steaua de mare absoarbe apa printr-un filtru. Steaua de mare se hraneste mai ales cu scoici. Mai intai deschide scoica. Apoi isi scoate stomacul pe gura si il introduce intre valvele scoicii. Stomacul digera victima. Comportamentul lor neobisnuit le transforma in vietuitoare incredibile. Stiati ca atunci cand o stea de mare isi pierde un membru, acesta se regenereaza intr-un timp foarte scurt? Dumnezeu este un Creator unic.

 Psalmii 111:2 Mari sunt lucrările Domnului, cercetate de toţi cei ce le iubesc. Slava lui Dumnezeu!!!

Read More

Minunile creatiei lui Dumnezeu - Omul Coroana creatiei

Read More

Probleme majore pentru evolutia Darwinista

Evolutia darwinista este incercarea de a explica originea si dezvoltarea vietii prin mijloace materialiste. Ea sugereaza ca tot ce tine de viata, de la functia ADN-ului pana la structura celui mai mare dinozaur, este rezultatul al naturii materiei si al legilor naturii. Evolutia darwinista neaga existenta unui scop in dezvoltarea vietii. Dar materialismul si lipsa de scop a evolutiei darwiniste se confrunta cu cel putin trei probleme: Informatia, complexitatea ireductibila si principile antropice. Trebuie retinut faptul ca chiar daca aceste trei probleme inlatura baza maza materialista pentru evolutia darwinista, ele nu elimina posibilitatea , a modificarii, in organismele vii. Insa inseamna ca oamenii de stiinta trebuie sa ia in considerare posibilitatea de a revizui teoria evolutiei pentru a include Planul Inteligent.

INFORMATIA

ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) este o molecula elicoidala dubla ce se gaseste in nucleele celulelor. El contine, intr-o forma codata, schema principala a unui organism. Codul acesta este scris cu ajutorul unui alfabet compus din patru litere, numite baze. Bazele sunt reflectia inversa a coloanei elicoidale duble. Aceste patru baze, impreuna cu litera ce le desemneaza, sunt adenina (A), Citozina (C), guanina (G) si timina (T). ADN-ul contine insstructiunile necesare pentru sinteza proteinelor. Proteinele, alcatuite din aminoacizi, formeaza muschii, enzime, hormoni, anticorpii si elemente structurale in organism. O gena este o portiune specifica din moleculade ADN care constitue codurile pentru o proteina particulara. Combinatiile formate din trei baze, numite cadoni, descriu un singur aminoacid. Un segment de ADN ar putea arata in felul urmator: CGTTACCCTCAG .... ATTCAC. In acest exemplu trieta TAC este codonul pentru un semnal de initiere a unui lant, in timp ce tripleta ATT este cordonul pentru un semnal de terminare a lantului. Tripleta CCT este cordonul pentru aminoacidul valina, care este primul aminoacid din componenta insuluinei proteice alcatuita la randul ei din 51 unitati de aminoacizi. Codul trebuie sa apara in ordinea corecta pentru cei 51 aminoacizi sa fie ansamblati in secventa corecta; in caz contrata se va sintetiza altceva decat insulina. Iar in insulina este o proteina mica; o proteina mare, cu ar fi hemoglobina, contine 574 aminoacizi. Care este sursa acestei informatii? Ce face o tripleta numita codon sa constituie un semnal de pornire sau un semnam de terminare? Cum sunt aranjati codonii in ordinea corecta pentru a alcatui o anumita proteina? Care a fost sursa informatiei? Mai intai de toate a existat o inteligenta(autorul), care avea informatia stocata in creierul lui. Aceasta informatie a fost transferata pe un bloc-notes galben, iar de pe bloc-notes ul galben in cipul unui computer. Astfel informatia, este indepedenta de mijlocul de transmitere. Schimbarea mijlocului de transmitere nu schimba si valoarea informatiei. Evolutia darwinista nu a raspuns cu succes la intrebarea ,, Cum se poate naste informatia numai din materie si legi fizice?"

COMPLEXITATEA IREDUCTIBILA

Charles Darwin a afirmat: ,,Daca se poate dovedi ca a exista vreodata un organ complex care sa nu fi fost format in urma numeroaselor modificari succesive si abia perceptibile, teoria mea va prabusi cu totul". Micheal Behe prezinta in cartea lui, Darwin's Black Box, structuri biochimice care le considera prea complexe pentru a functiona fara cooperarea tuturor partilor componente. Behe a sugerat ca biochimia implicata in functia vederii, in coagularea sangelui si in transportul celular reprezinta sisteme prea complexe pentru a se dezvolta rand pe rand. Intocmai cum o cursa de soareci poate functiona numai atunci cand sunt prezente toate partile ei compnente. Behe sugereaza ca aceste sisteme biochimice pot functiona numai unitar. Daca are dreptate, atunci cum au putut aparea acele sisteme ireductibil de complexe doar din materie si legi fizice? Behe afirma ca pentru a explica aceste sisteme complexe si ireductibile trebuie sa apelam la Planul Inteligent.
Un argument impotriva ,, complexitatii ireductibile" este paradoxul ca, daca nu putem explica ceva, asta nu inseamna ca lucrul respectiv nu are o explicatie fizica. Un om preindustrial care vede un Boeing 747 poate conchide ca nimeni nu ar fi in stare sa conceapa ceva atat de complex, dar cu toate acestea avionul este rezultatul a nouazeci de ani de proiectare progresiva. Natura a avut la dispozitie 3,5 miliarde de ani pentru a perfectiona organismele vii. Desigur, acest argument presupune ca in dezvoltarea peogresiva a Boeing-ului 747 a fost implicata o inteligenta(omenirea). Biochimistii incep sa sugereze solutii ,,rezonabile" pentru unele exemple ale lui Behe. Aceste sugestii constitue cel mai mare pericol pentru complexitatea ireductibila - anume tendinta ca ea sa devina o noua teorie gen ,, Dumnezeul golurilor". Sustinatorii complexitatii ireductibile trebuie sa-si formuleze teoria in asa fel incat intregul proces sa nu fie subminat de o explicatie biochimica pentru unul sau mai multe exemple.

PRINCIPIILE ANTROPICE

Pana acum au fost indentificate cel putin douazeci si sase de coincidente antropice. Aceasta presupune ca universul a fost reglat pentru a permite aparitia vietii. Oamenilor de stiinta care propun o cauza naturala , lipsa de scop, pentru viata le revine obligatia de a gasi explicatie pentru aceasta ajustare fina a universului. De ce pare universul sa fie atat de fin acordat pentru aparitia vietii si a oamenilor?

Read More

Argumentul unui cunoscut apologet, în favoarea creaţionismului

Un cunoscut apologet creştin şi expert în creaţionism îi îndeamnă pe predicatori să „nu subestimeze Cuvântul lui Dumnezeu", prezentând relatările Bibliei despre originea Pământului ca pe o alegorie.

Ken Ham, preşedinte şi fondator al organizaţiei Answer in Genesis şi al Muzeului Creaţionismului din Cincinnati, s-a adresat unui public de 300 de persoane, în cadrul celei mai recente convenţii a asociaţiei americane National Religious Broadcasters (NRB). Ham le-a prezentat participanţilor interviuri cu lideri proeminenţi din lumea evanghelică pentru a ilustra modul în care, teologii creştini „pot compromite Cuvântul lui Dumnezeu".

Apologetul i-a menţionat în mod special pe John Piper (fondator al portalului desirigGod.org şi cancelar al Colegiului şi Seminarului Bethlehem), pastorul R. C. Sproul de la Sain Andrew's Chapel in Sanford şi Mark Driscoll, fondator al bisericii Mars Hill, despre care spune că s-au îndepărtat de perspectiva creaţionistă asupra originii vieţii pe Pământ, notează onenewsnow.com.

„Mulţi lideri creştini de azi spun 'cui îi pasă ce zice Geneza şi nu contează care e vârsta Pământului, câtă vreme ai încredere în Iisus. Noi trebuie să mergem în lume şi să predicăm Evanghelia. Dar lucrul pe care trebuie să îl înţelegem este că Evanghelia izvorăşte din această carte numită Biblia şi dacă generaţii întregi de oameni au fost făcuţi să creadă că nu prea se poate avea încredere în Biblie, sau au fost făcuţi să se îndoiască de autoritatea sau istoria ei - în final, aceşti oameni vor respinge Biblia şi nu vor asculta Evanghelia," a declarat Ham. El a conchis că, atunci când teologii apără poziţia potrivit căreia Pământul ar exista de miliarde de ani, ei „ajută ateismul, subminând autenticitatea cuvântului lui Dumnezeu".

Read More

Fost ateu: „Ştiinţa arată spre un Creator”

Contrar opiniei generale a oamenilor de ştiinţă, ştiinţa arată, în realitate, spre un Creator al universului, nu întoarce privirea oamenilor de la Dumnezeu. Aceasta este convingerea autorului şi apologetului Lee Strobel, fost ateu convertit la creştinism.

„Am fost ateu", îşi începe Strobel prezentarea. „Dar mi-am schimbat opinia, după ce am cercetat toate dovezile. Concluzia mea este că ştiinţa, atunci când este analizată corect şi obiectiv, este foarte convingătoare atunci când arată existenţa unui Creator. Iar acest Creator este foarte asemănător Dumnezeului Bibliei", a declarat el în cadrul unei întâlniri de două zile a apologeţilor creştini, ce a avut loc în California.

Lee Strobel crede că ştiinţa nu face decât să afirme cuvintele lui David, din psalmul 102, versetul 25: „Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale."

Argumentele lui Strobel: cosmologia, fizica şi ADN-ul uman

În prezentarea sa, Strobel afirmă că există trei domenii importante ale ştiinţei care arată foarte clar existenţa lui Dumnezeu şi calitatea Lui de Creator al universului. Acestea sunt cosmologia (apariţia universului şi studierea originii lui), fizica şi ADN-ul uman.

În ceea ce priveşte cosmologia, oamenii de ştiinţă au crezut timp de câteva secole că Universul a existat dintotdeauna şi că este etern. Însă cercetările mai recente şi descoperirile făcute în ultimele decenii au făcut ca aproape toţi oamenii de ştiinţă să fie convinşi că universul are un început, care poate fi identificat într-un trecut îndepărtat.

Dacă universul are un început, acesta este un argument foarte puternic în favoarea existenţei unui creator. Primul argument este că orice apare pe lume are o cauză, iar universul a apărut tocmai datorită existenţei acestui creator, argumentează Strobel. Oricine îşi poate da seama, continuă el argumentaţia, că acest creator este un spirit imaterial, deoarece a existat încă dinainte de lumea materială. Apoi, acest creator este etern deoarece el a creat timpul. În al treilea rând, acest creator trebuie să fie foarte inteligent şi foarte puternic, trăsături ce derivă din precizia cu care funcţionează toate legile naturale. În ultimul rând, acest creator trebuie să aibă o voinţă proprie, deoarece a avut dorinţa de a crea tot ceea ce există.

În concluzie, acest Creator imaterial, etern, inteligent, foarte puternic şi cu voinţă proprie este exact aşa cum Îl descriu scriitorii Bibliei pe Dumnezeu.

Al doilea argument pe care îl aduce ştiinţa în favoarea existenţei lui Dumnezeu este fizica, mai exact legile fizicii. Strobel face referire la forţa gravitaţională. Gravitaţia este fenomenul fizic natural prin care corpurile fizice se atrag reciproc, cu o forţă a cărei intensitate depinde de masele acestora şi de distanţa dintre ele şi este una dintre cele patru interacţiuni fundamentale din natură.

Analizând această forţă, Strobel arată că aceasta este creată în aşa fel încât să menţină viaţa şi să creeze un habitat potrivit pentru oameni şi celelalte făpturi, dar şi ca să menţină armonia la nivel macro-cosmic. În cazul în care această forţă gravitaţională ar fi cu puţin mai mică sau mai mare, cosmosul ar fi inundat în haos instantaneu, declară apologetul.

Al treilea argument derivă din ADN-ul uman, pe care Strobel îl numeşte „un alfabet de patru cifre" ce conţine toată informaţia genetică a fiinţelor umane şi care comunică tot ceea ce este o fiinţă, asemenea unei limbi străine ce dă informaţii despre o altă cultură. Cele patru litere la care se referă Strobel sunt A (adenină), C (citozină), G (guanină) şi T (timină), iniţialele celor patru tipuri de molecule ce alcătuiesc, în perechi de câte două, lanţurile organice ce formează ADN-ul.

Cu privire la ADN, Strobel afirmă că natura nu poate crea nimic asemănător cu acesta, deoarece natura nu creează informaţii ce au un conţinut. De aceea, ADN-ul este un argument puternic că, în spatele vieţii, există un creator inteligent şi că Universul şi viaţa nu au apărut din nimic.

„Cea mai bună veste este că Dumnezeu, Creatorul Universului, nu este un Dumnezeu distant, îndepărtat sau dezinteresat. El nu este Dumnezeul deiştilor, ci un Dumnezeu personal, pe care Îl putem cunoaşte prin Christos [...] El a construit cosmosul ca un habitat pentru tine şi pentru mine. El a trimis pe Fiul Său ca să moară pentru păcatele noastre. Aceasta este cea mai bună veste", a concluzionat Strobel.

Read More

Un istoric agnostic demonstrează existenţa lui Iisus

Într-o societate în care unii încă neagă holocaustul şi alţii se îndoiesc de originile preşedintelui american, un istoric agnostic demonstrează existenţa lui Iisus Christos.

Cartea scrisă de istoricul american Bart D. Ehrman se numeşte Iisus a existat cu adevărat? („Did Jesus really exist?") şi are 3 părţi. Prima parte curpinde dovezi istorice ale existenţei lui Iisus Christos, a doua parte demontează cele mai multe dintre argumentele misticilor care afirmă că Iisus nu a existat, iar a treia parte creionează portretul persoanei istorice Iisus Christos.

Ehrman declară că argumentele misticilor sunt plauzibile, dar reuşeşte să aducă contra-argumente. Ehrman admite că Iisus nu a fost menţionat în sursele istorice romane ale vremii, dar el argumentează că nici persoane mai importante, cum este Pilat din Pont, nu apar. Astfel, acesta ar putea constitui cu greu un argument împotriva existenţei Sale.

Cu privire la sursele creştine în care este prezentat Iisus şi în care este relatată viaţa Sa, misticii susţin că evangheliile au fost scrise la mult timp după moartea lui Iisus şi că alte cărţi ale Noului Testament au fost scrise de oameni care nu L-au cunoscut pe Iisus personal.

Ehrman răspunde acestei afirmaţii cu faptul că apostolul Pavel Îl cunoştea pe fratele lui Iisus, Iacov, şi pe cel mai apropiat ucenic al Lui, Petru. „Dacă Iisus nu ar fi existat, s-ar înțelege că fratele Său ar şti lucrul acesta, nu? Cred că însăşi existenţa lui Pavel este un argument pentru existenţa lui Iisus", a declarat Ehrman pentru National Public Radio.

La argumentul că Iisus ar fi fost copiat după zeii păgâni ai vremii, istoricul răspunde cu faptul că nu există dovezi că alţi zei ar fi fost născuţi din fecioară, că au murit ca să mântuiască lumea de păcat sau că au fost înviaţi din morţi.

Ultimul şi cel mai important argument pe care îl aduce istoricul este acela al caracterului lui Iisus. „Era de aşteptat ca Mesia să-şi înfrângă duşmanii - şi dacă inventezi un Mesia, ai face unul puternic. Nu cred că ai inventa un Mesia care este umilit, torturat şi ucis de duşmanii Săi", a afirmat Ehrman pentru Fall from Grace.

Read More

Inteligenta omului din antichitate

        
Arheologii au descoperit o descriere ampla si desfasurarea unei roti de-acum 6.ooo de ani. Conform teoriei evolutioniste,inseamna ca ar fi trebuit sa aibe loc o tehologie inaintea aparitiei omului...Cu toate acestea,din punct de vedere biblic,totul se potriveste de minune.In timpul unor sapaturi in districtul Kiziltepe,provincia sud-estica Mardin,s-a descoperit,printre altele,o masina de piatra cu doua axe si patru roti, masina ce se gaseste expusa in muzeul Mardin din Turcia. Potrivit unui comunicat al directorului Minsterului Culturii si al Turismului din Mardin,domnul Davut Beliktay,masina la care se face referire,seamana foarte mult cu o masina din zilele noastre,este aproape identica. De asemenea,el a mai subliniat ca, forma(configuratia)acestei "jucarii"vechi,seamana cu un tractor.Acelasi Beliktay,a relevat faptul ca au mai fost gasite pe santierele(terenurile) din aceeasi zona, o gama variata de jucarii papusi,fluiere,din piatra,care dateaza de acum 5.ooo - 6.ooo de ani,iar fluierele sunt inca in stare de functionare.Sa constituie oare aceste jucarii o dovada a rotii antice? Asa cum am mai mentionat,arheologii sustin ca forma sa,seamana cu un tractor,totusi cel mai fascinant element,il constituie masina insasi,desi unii afirma ca nu ar putea fi vorba de o masina ci mai degraba de un car,numai ca,spre deosebire de masina la care se face referire,carele,aveau doua roti si erau trase de animale.Evolutionistilor nu le place aceasta idee,sustinand ca aceste ciudatenii nu se incadreaza in calendarul preconceput de stramosii nostri. Intrebarea este,daca omul a fost inzestrat cu un asemena grad inalt de inteligenta,ce rost ar mai avea teoria evolutiei? Asadar,si de data aceasta teoria evolutiei este,ca de obicei,doar o teorie,fara fundament.

Sursa : 
http://www.messagetoeagle.com/worldsoldesttoycar.php#.UwPGNp-YvqC

Read More

841 î.e.n. STELA TEL DAN - SIMILITUDINI CU SCRIEREA VINCA-TURDAŞ

Arheologii israelieni conduşi de Avraham Biran au descoperit un fragment dintr-o stelă sfărâmată în oraşul Dan, oraşul cel mai nordic al Israelului. La acest fragment s-a adăugat un an mai târziu o piesă mică găsită în aceeaşi zonă. Împreună acestea ne informează despre o bătălie purtată împotriva Israelului şi a lui Iuda în jurul anului 841 î.Hr, probabil de regele Hazael al Damascului, care posibil să fi fost autorul textului. Stela a fost ridicată pentru a comemora victoria acelui rege asupra nordului Israelului şi probabil a fost sfărâmată atunci când regatul de nord şi-a obţinut independenţa faţă de Damasc câţiva ani mai târziu. Ea conţine cuvintele ,,casa lui David".

Descrierea:

Limba: aramaică
Suportul: stela de bazalt
Dimensiune: Frag. A:
32 centimetri înălţime
22 centimetri lăţime
Frag. B1:
20 centimetri înălţime
14 centimetri lăţime
Frag. B2:
10 centimetri înălţime
9 centimetri lăţime
Lungimea:A: 13 rânduri
B1 + B2: 8 rânduri
Genul: Stelă de victorie?
Dată aproximativă: sec 9-8 î.Hr
Place of Discovery: Tel Dan, Galileea
Dates of Discovery: Frag. A: 21 iulie 1993
Frag. B1 & B2: 20 iunie 1994
Chief excavator: Avraham Biran
Current Location: Israel Museum (Ierusalim)

Read More