Asta imi aduce aminte de povestea ciocanitoarei (foarte stiintifica de altfel):
Acum zeci de milioane de ani o vrabie evolutionista nu prea mai gasea de mancare si decide sa devina ciocanitoare fiindca vazuse ea viermisorii din scoarta copacilor...zis si facut. Se apuca si se repede la un trunchi si se prinde cu ghearele de scoarta copacului si buf la pamant! Pai da, ca ciocanitoare facuta de Dumnezeu are gheare puternice care ii permit sa-si sustina greutatea corpului.
Incepe vrabia noastra si evolueaza (un an, doi, cateva generatii, cine stie?) pana ii cresc gheare puternice! Se arunca din nou pe scorta copacului se agata cu ghearele de scoarta copacului si buf la pamant! Desigur ciocanitoarea facuta de Dumnezeu are si o coada puternica in care se propteste atunci cand sta pe un trunchi (ceea ce alte pasari nu au).
Vrabia noastra din nou evolueaza pana ii creste si o coada puternica. Din nou se arunca pe copac si acum poate sa stea! Acum urmeaza partea delicioasa, viermisorii. Da cu ciocul in scoarta dupa viermisori si se rupe ciocul! Ciocanitoarea adevarata are un cioc mult mai puternic decat al altor pasari.
Din nou evolueaza: avem si cioc. Din nou se prinde de copac da cu ciocul in scoarta si isi sparge capul! Pentru cine nu stie, ciocanitoarea are niste tendoane amortizoare care o fac sa nu simta socurile loviturilor in scoarta altfel si-ar sparge craniul instantaneu.
Din nou mai evolueaza un pic vrabiuta noastra si are si amortizoare . Se aseaza pe trunchi, da cu ciocul si sparge scoarta si cand sa prinda viermele...ea cade si se pierde in frunzisul de pe jos! Binenteles ca atunci cand Dumnezeu facut ciocănitoarea, a facut-o sa prinda hrana cu limba care are cârlige mici şi lipici la vârf, ca să poată prinde viermii ascunşi prin copaci. Faptul că limba trece prin spatele capului şi gâtului sub pielea moale îi conferă o şi mai mare putere astfel încât poate pătrunde 15 cm în vizuina viermelui aflată în interiorul trunchiului de copac!
Ceva sau cineva a creat limba ciocanitoarei într-un mod unic. E lunga, dar în loc să atârne şi să se încurce printre crengi atunci când ciocanitoarea zboară, limba e ţinuta sub pielea moale în spatele gâtului. Acolo în spate, oasele mici se împart în două limbi, care se reunesc înainte să intre în cioc. Acest detaliu cu siguranţă oferă o şi mai mare acurateţe întrucât ciocănitoarea îşi îndreaptă limba direct spre vierme.
Si uite asa vrabiuta noastra tot se chinuie sa evolueze la stadiul de ciocanitoare.
V-a placut? Daca da, va dau si o tema pentru acasa: Cu ce s-a hranit aceasta vrabiuta in tot acest timp cat a evoluat, dat fiind faptul ca transformarile pe care le-a suferit o impiedicau sa se hraneasca precum o ciocanitoare?
http://www.creationism.org
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu